Articolul 50 al Tratatului Uniunii Europene are următorul conținut: „Orice stat membru poate decide retragerea din Uniune în conformitate cu propriile necesități constituționale”.
Practic, activarea clauzei din Articolul 50 reprezintă începerea procedurii formale prin care Marea Britanie poate părăsi Uniunea Europeană. După transmiterea acestei intenții Consiliului European, Londra și Bruxellesul vor avea la dispoziție doi ani pentru stabilirea viitoarelor relații formale. Negocierile pot fi extinse cu acordul Consiliului European.
În prima etapă, negocierile se vor concentra pe modul în care Marea Britanie va putea părăsi Blocul comunitar. Potrivit unor surse europene, Londra va trebui să accepte achitarea unor obligații financiare restante estimate la aproape 60 de miliarde de euro. Un plan de negociere obținut de ziarul olandez De Volkskrant și preluat de publicația britanică The Independent arată că, în cazul în care Marea Britanie va refuza achitarea obligațiilor aferente apartenenței la Uniunea Europeană timp de 43 de ani, dosarul va fi deferit Curții Internaționale de Justiție (CIJ).
În a doua etapă, Marea Britanie va trebui să negocieze condițiile viitoarei relații cu Uniunea Europeană. Londra speră să mențină accesul la piața europeană post-Brexit, dar, în acest sens, Bruxellesul probabil va impune respectarea unor condiții-cheie.
Potrivit unui document oficial, strategia de negociere a Bruxellesului va include următoarele condiții:
– insistența că accesul la piața unică depinde de respectarea de către Marea Britanie a celor patru libertăți comunitare: libertatea circulației persoanelor, bunurilor, capitalului și serviciilor;
– propunerea unui acord pentru reglementarea situației cetățenilor britanici în spațiul UE și a cetățenilor UE în Marea Britanie;
– pierderea de către Marea Britanie a unora dintre avantajele comerciale actuale;
– analizarea posibilității ca negocierile pe tema viitoarei relații bilaterale să înceapă abia după ce se va ajunge la un acord privind condițiile în care Marea Britanie părăsește UE.
Există următoarele posibilități: Marea Britanie ar putea obține un acord avantajos cu UE, prin menținerea accesului la piața comunitară (așa-numitul „Brexit flexibil”); Marea Britanie nu va menține accesul la piața UE (așa-numitul „Brexit dur”); ori negocierile se încheie fără un acord cu Blocul comunitar, astfel că relațiile vor intra sub incidența reglementărilor Organizației Mondiale a Comerțului și ale altor tratate internaționale.